1. NOTIUNE şi PARTICULARITATI
Contractul de vânzare cumparare este actul juridic prin care partile (VANZATOR şi CUMPARATOR) se obliga reciproc sǎ transfere proprietatea unui bun în schimbul unui preţ.
Contractul de vânzare cumparare este, deci:
Contractul de vânzare cumparare este, deci:
- un contract bilateral sau sinalagmatic (ambele parti se obliga);
- cu titlu oneros (fiecare primeste bunuri exprimate în bani)
- comutativ (intinderea obligatiilor se cunosc la incheierea sa)
- consensual (se naste prin acord de vointa)
- translativ de proprietate
cand este vorba de un contract international, se impun şi alte caracteristici:
- este un contract comercial, exclusiv
- are elemente de extraneitate
2. PARTILE şi OBIECTUL CONTRACTULUI
Orice contract de vânzare cumoarare presupune doua parţi:
- VANZATORUL
- CUMPARATORUL
Partile pot sǎ fie atât persoane fizice cât şi persoane juridice.
Obiectul unui contrat de vânzare cumparare il formeaza marfa vanduta, în schimbul cǎreia cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit.
- bunuri fungibile – se stabilesc prin parametri calitativi şi/sau cantitativi, livrarea fiind indicata prin comanda
- bunuri nefungibile – se stabilesc prin elemente precise, amanuntite
Marfa vanduta trebuie sǎ indeplineasca şi alte conditii:
Marfa vanduta trebuie sǎ indeplineasca şi alte conditii:
- sǎ existe sau sǎ poata exista
- sǎ fie în circuitul civil.
- sǎ fie determinata sau determinabila
Dacǎ marfa nu mai exista în momentul vanzarii (respectiv la incheierea contractului) vanzarea este nula.
Dacǎ marfa a disparut sau a fost distrusa partial, cumparatorul are optiunea de a renunta la cumparare sau la cere reducerea partiala a pretului.
Dacǎ marfa nu va putea exista în viitor (respectiv nu a fost fabricata, confectionata, samd) contractul este nul.
Pretul este obiectul prestatiei şi corepunde valorii marfii vandute.
Pretul trebuie:
- stabilit în bani
- sǎ fie real
- serios – sǎ nu fie disproportionat de mic comparativ cu marfa
- sǎ fie determinat sau determinabil – stabilit de parţi prin contract, global, pe unitate de masurǎ, prin referinta la o anumita bursa
3. OBLIGATIILE PARTILOR şi RASPUNDEREA PENTRU NEEXECUTARE sau EXECUTARE NECORESPUNZATOARE
a) Obligatiile principale ale VANZATORULUI:
- sǎ predea marfa vanduta cumparatorului
· este cea mai importanta obligaţie la care da nastere acest tip de contract, cu implicatii asupra transmiterii dreptului de proprietate şi a riscurilor
· consta în remiterea marfii şi a documentelor acesteia
· în aceasta obligaţie intra şi obligatia de conservare a marfii pana la predarea efectiva.
Predarea se poate face astfel dupǎ cum partile au stabilit în contract, iar termenele de livrare sunt stabilite în funcţie de interesul partilor. Predarile în avans nu sunt posibile decat cu consimtamantul cumparatorului.
De regula, în contractele internationale, predarea marfii nu se face direct cumparatorului ci organizatiei de transport, feroviara, auto, maritima, aeriana, samd – marfa circuland pe riscurile vanzatorului sau cumparatorului, dupǎ cum s-a convenit. Dacǎ expedierea nu se va putea face, vanzatorul trebuie sǎ dovedeasca intentia de a livra marfa la termen.
Predarea în materie comerciala se poate face şi pe loturi. Cumparatorul nu poate refuza marfa pe motiv cǎ nu a fost livrata integral.
Cheltuielile predarii cad în sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii în sarcina cumparatorului.
- sǎ-l garanteze pe acesta de viiciile acesteia şi contra evictiunii
Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra marfii în totalitate sau inparte, sau tulburarea cumparatorului în exercitarea dreptului de proprietate.
Vanzatorul va rǎspunde numai pentru acele situatii provocate de catre un terţ asupra marfii predate şi numai pentru cauzele anterioare predarii marfii. În temeiul acestei obligatii, cumparatorul va trebui sǎ cheme în garantie vanzatorul în caz de evictiune.
Exista 2 tipuri de evictiune:
- TOTALA – când vanzatorul trebuie sǎ restituie pretul, pentru cǎ cumparatorul nu mai deţine marfa platitǎ. Cumparatorul poate cere şi daune interese pentru acoperirea prejudiciului, dar şi sporul de valoare al marfii dacǎ acesta a crescut în timp.
- PARTIALA – când cumparatorul poate sǎ ceara, fie rezolutiunea contractului, fie mentinerea lui cu platǎ de daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Din punct de vedere al garantiei contra viciilor – marfa vanduta trebuie sǎ fie în conformitate cu cea comandata.
Garantia pentru vicii are legatura numai cu calitatea marfii – standarde, mostre, modele, caiete de sarcini. Pentru evitarea viciilor, partile convin la un mod de verificare a calitatii şi implicit la un mod de solutionare a reclamatiilor sau de reparare a defectelor de productie.
b) Obligatiile principale ale CUMPARATORULUI
- obligatia de platǎ a pretului
· trebuie facuta in ziua şi locul stabilit.
· În materie comerciala nu se uzeaza numerarul, caz în care locul platii va fi bancǎ unde vor fi transferati banii
- obligatia de preluare a marfii
· trebuie sǎ se faca în data şi la locul stabilite
· este precedata de verificari cantitative şi calitative
In cuprinsul contractului, partile pot stabili şi alte obligatii, iar prin specificiul vanzarii internationale se impun şi alte obligatii precum:
- obligatia de a preda documente contra cǎrora sǎ se faca platǎ (factura, aviz, proforma, chitanta, samd)
- obligatia de ambalare
- obligatia de marcare
- obligatia de comunicare a expedierii marfii
- obligatia de trimitre a instructiunilor de expediere şi a documentelor tehnice
- obligatia de asigurare a pieselor de schimb,
- obligatii de asigurare ale unor autorizatii, samd
în cazul în care clauzele inserate intr-un contract de vânzare cumparare sunt indoielnice sau neclare – acestea se vor interpreta în favoarea debitorului.
4. LEGEA APLICABILA
Cea mai importanta lege este cea stabilitǎ de parţi. LEX VOLUNTATIS.
Dacǎ partile nu au ales legea aplicabila, aceasta urmeaza sǎ fie stabilitǎ de instantele de judecatǎ investite cu solutonarea litigiilor. În stabilirea legii pe cale judecǎtoreasca se va tine cont:
- de legea locului unde s-a încheiat contractul
- legea locului unde se excuta obligatiile
- alti factori relevanti specifici contractului respectiv.
5. FORME SPECIALE ALE VANZARII
a) Vanzarea prin Bursa
Bursa constituie o piata specifica. Comerciantii sau intermediarii lor se intalnesc la bursa în vederea negocierii marfurilor. La bursa se vand numai titlurile. Bursele constituie şi un mijloc de formare a preturilor mondiale.
Exista
- BURSE DE MARFURI – ce au cǎ obiect bunurile precum : materiale, cereale, cauciuc, zahar, cafea, semnite, uleiuri vegetale, bumbac, lana.
- BURSE DE VALORI – ce au cǎ obiect hartiile de valoare – acţiuni şi titluri de credit
Busele s organizeaza sub forma unor societaţi pe acţiuni, cu un capital social divizat în acţiuni sau certificat ce ofera titularilor dreptul de a participa la afaceri şi nu la dividende.
Membrii bursei sunt BROKERII sau intermediarii între persoanele din afara bursei şi ci din interior şi DEALERII – care incheie operatiuni pe cont propriu.
Preturile bursei se numesc cotatii su cursuri, iar nivelul lor se determina zilnic.
Brokerul stabileste zilnic cursul de deschidere şi de inchidere şi calculeaza cursul sau pretul unitar al zilei.
Operatiunile la bursa se incheie fie CASH- când livrarea este disponibila imediat sau LA TERMEN – când livrarea se va face ulterior.
b) Vanzarea prin Licitatie
Licitatiile reprezinta tot o piata speciala, prin intermediul cǎreia se vor vinde bunuri ce nu pot intra în Bursa, bunuri care trebuie intai vazute de cumparator.
Programul licitatiilor nu este continuu.
Licitatiile pot fi:
- periodice
- ocazionale
- publice
- limitate
- de export
- de import.
Pregatirea licitatiilor se face prin publicitate, iar cei doritori sǎ participe trebuie sǎ achite o garantie/cautiune bancara, de regula în cuantum de 10% din valoarea bunurilor.
Exista 2 tehnici de licitare : LICITATIA CU PREŢ CRESCATOR şi LICITATIA CU PREŢ DESCRESCATOR.
Licitatia se incheie cu o nota de vânzare-cumparare ce are rolul unui contract.
Mai trebuie sa cunosti ca ori de cate ori inchei un contract de vanzare imobiliara, acesta trebuie in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii actului, consfiintit la notar.
Mai este util sa stii ca, daca nu ai fost atent ce semnezi, poti pierde atat contravaloarea avansului dat, cat si posibilitatea de a mai recupera repede sumele platite.
Tin sa precizez ca, orice contract ai semna are valoarea unei legi intre partile semnatare. Asa inseamna ca ai fost de acord si ti-ai asumat fiecare prevedere in parte, chiar daca n-ai inteles-o prea bine sau chiar daca ti s-a parut in defavoarea ta.
O sa discutam mai tarziu si despre contractul de munca si contractul de inchiriere imobiliara.
Stay tooned!
Foarte utile informatiile , multumim ! :)
RăspundețiȘtergere