Noutati juridice

Al catelea citititor esti?

ITI PLACE? FII ALATURI DE NOI CU UN LIKE!

28 octombrie 2011

DESPRE CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV sau DREPTUL TAU IN FATA AUTORITATILOR DE STAT

La sugestia buna a unei cititoare iti propun sa discutam astazi despre ce este si ce presupune contenciosul administativ. Aceasta ramura de drept a fost introdusa la noi prin legea 554/2004 si reglementeaza extrem de clar, scurt si la obiect ce este si ce presupune acest drept.




Situatii in care se aplica Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Asa cum se descrie inca din art. 1 din aceasta lege, persoana vatamata intr-un drept sau intr-un interes legitim e catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Ce inseamna asta, mai pe limba omului de rand:

2 octombrie 2011

Credeti ca imnul nostru national, "Desteapta-te romane" ni se (mai) potriveste? Sau vrem altul?

Comentariu: Psihologia Imnului naţional Andrei Pleşu

„Deşteaptă-te române!" şi-a avut vremea şi rostul lui. De necontestat. S-a cântat, mobilizator, la 1848, la 1877, în timpul celor două războaie mondiale, la Braşov în 1987 şi la Revoluţie, în decembrie 1989. Nu se pune problema să uităm melodia, vorbele şi istoria lor. Cu atât mai puţin să le batjocorim. Dar avem voie să ne punem unele întrebări cu privire la calitatea de „imn naţional" a acestui respectabil cântec. Este el funcţional în această calitate? Poate el avea un efect benefic asupra celor care îl cântă şi care îl ascultă? Şi în ce măsură este el, astăzi, reprezentativ pentru ţară? Răspunsul meu este negativ. Sunt de părere că textul Imnului nostru este vetust (inactual), nevrotic, autodenigrator, funebru.

Nu pledez pentru tonul triumfalist, pentru optimismul factice al versiunilor ideologice de dinainte de 1989. Dar e un fapt că, imediat după 1948, am avut o evoluţie tristă susţinută de imnuri glorioase, în vreme ce acum, când ne străduim să evoluăm spre o lume mai bine aşezată, am decis să fredonăm, zilnic, un marş al dezastrului. Imnul dintre 1948 şi 1953 (pe versuri de Aurel Baranga) vorbea şi el de „cătuşe", de stăvilare „putrede", dar măcar le invoca la timpul trecut. Prevala îndemnul (ipocrit, desigur) la „unire, pace şi muncă". Imnul de după 1953 (scris de Eugen Frunză şi Dan Deşliu) vorbea despre o patrie „puternică, liberă, pe soartă stăpână" şi despre un „jug al trecutului" care a fost „zdrobit". Nu mai vorbesc de „Trăiască Regele", imnul instituit în 1884, în care România e zugrăvită ca un „rai vesel pământesc". 

Prin contrast, „Deşteaptă-te române!" descrie un neam aflat în stare comatoasă („somnul cel de moarte"), asuprit constant, până la anihilare, de tirani barbari şi duşmani cruzi. În trei dintre cele patru strofe cântate în mod oficial, cuvântul „moarte" e nelipsit. În celelalte strofe se enumeră, amar, „plăgi fatale", „intrigă", „viclene uneltiri", „a pizmei răutate", „un jug din seculi" pe care îl purtăm „ca vitele" şi alte asemenea orori, de care trebuie să scăpăm, „cu braţele armate", „acum ori niciodată".
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...