ABUZURI DE DREPT SAU LACUNE LEGISLATIVE IN EXECUTAREA SILITA? POPRIREA.

Debitorul este oaia neagra. Persoanae non gratae. Infractorul suprem.

Insa nu vreau sa vorbim nici despre vina, nici despre motive, nici despre buna sau reaua-credinta. Doar despre procedurile de executare silita prin poprire bancara a debitorului. Indiferent ca este vorba despre persoane juridice sau simpli cetateni.

De-a lungul unui deceniu de cariera au trecut prin biroul meu numeroase executari silite. Nu calitatea partii conteaza si nici motivele lor. Vreau sa supun atentiei cateva aspecte „de nuanta” privite fie ca abuz, de cei mai indrazneti, fie ca o lacuna procedurala, de ceilalti. Cred ca va fi o abordare tehnica. Dar sa vedem ce iese.

Speta supusa atentiei este urmatoarea:

Debitorul X, este executat silit de creditorul Y, in baza unui titlu executor, zicem perfect valabil, prin poprirea conturilor bancare pana la concurenta sumei datorate.

Efectele secundare ale executarii:  In urma executarii, Debitorul X, nu mai are acces la veniturile sale, nici la alte operatiuni bancare din contul sau. Astfel, contul nu mai poate fi intrebuintat, in integralitatea lui.

Aceasta va fi problematica analizata in articolul de astazi – in ce masura sunt respectate drepturile debitorului, atunci cand i se interzice accesul la conturile poprite, in integralitatea lor?

Ce spune Codul de procedura civila?

Codul spune prin art. 625, alin. (1) NCPC ca executarea se face cu respectarea dispozitiilor legii si a drepturilor tuturor partilor implicate si/sau interesate.

Bun. Pana aici este perfect. Pare-se drepturile sunt garantate si dispozitiile legii sunt imperative.

Plecand de la premisa ca executarea este perfect valabila, nu voi analiza cadrul legal al executarii in sine. Suntem impreuna de acord ca executarea incepe in baza unui titlu, la cererea unui creditor si poate imbraca diverse forme de executare, implicit poprirea care ne intereseaza astazi.

Dar care sunt drepturile partilor? Ale debitorului nostru, mai precis?

Art. 645 NCPC arata ca drepturile partilor (creditor-debitor) consacra principiul transparentei, contradictorialitatii si recunoaste dreptul de contestatie la executare a debitorului, in cazurile anume prevazute de lege.

Prin art. 728 NCPC, se statueaza ca limitele urmaririi veniturilor banesti sunt urmatoarele:

alin. (1) Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:

  a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;

    b) până la o 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Asadar apare indubitabil ca, blocarea integrala a conturilor debitorului, interdictia efectiva ca acesta sa faca orice act de dispozitie asupra diferentei ramase in conturile sale este nelegala, ducand la incalcarea beneficiului de dispozitie pentru diferenta de 1/2 sau 2/3 din veniturile sale.

Prin urmare, soldul ramas disponibil – cei peste 1/2 respectiv 1/3 din poprire – este sau nu este un drept al debitorului?

Oare este legal ca bancile – tertii popriti – sa dispuna blocarea integrala? Sa exceada limitele legale prevazute, si sa interzica debitorului sa dispuna de diferentele disponibile, paralizand orice activitate pe conturile poprite si incalcad limitele minime garantate acestuia? Intamplari 100% reale.

Am intalnit situatii si mai tragice, in care banca a inscris poprirea si asupra alocaţiilor de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie special, interzise absolut prin lege a fi poprite – art. 728, alin. (7) NCPC.

Am intalnit situatii in care banca a tras din conturile respective intreaga suma existenta, fara a respecta procentul legal stabilit de 1/2 sau 1/3 din venituri sau a indisponibilizat venituri provenind din ajutoare sau compensatii salariale legale, din ajutoare de somaj, interzise a fi poprite sub exceptia prevazuta de lege – art. 728, alin. (4) NCPC.

Toate aceste incalcari de drepturi – in majoritatea cazurilor facute de tertii popriti – eludeaza prevederile art. 780, alin. (2) NCPC. - În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728, dacă este cazul.

Probabil ca sintagma finala – tipic romaneasca si de care se pare ca nu ne mai videcam nici in noile Coduri – daca este cazul da dreptul tertilor popriti sa aprecieze singuri daca este sau nu este cazul. Astfel, daca teoretic drepturile sunt garantate, practic se respecta daca este cazul.

De ce se intampla aceste lucruri?

Executorul Judecatoresc, prin mandatul sau, are dreptul – si obligatia – de a identifica bunurile si/sau veniturile debitorului. Perfect firesc. In acest scop emite adrese catre banci pentru a i se comunica despre existenta unor conturi deschise. Bancile nu comunica niciodata provenienta veniturilor din acele conturi – pentru ca, deh, confidentialitate. Executorul vazandu-le, dispune poprirea „pana la concurenta sumei de ...”. Nu mai conteaza care sunt, cine, de unde si daca exista limite. Banca stie ca are de virat banii, executorul ca are de distribut rezultatul obtinut. Stop.

Inadvertenta pleaca si din art. 782, alin. (2) NCPC, care spune ca În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Masura necesara fiind un termen generalist, poate insemna fie limita prevazuta in art. 728 NCPC, fie valoarea debitului datorat, inclusiv cheltuielile de executare. Si atunci, cum ramane cu drepturile? Este oare neaparat necesar ca debitorul sa fie musai obligat la proces pentru stabilirea masurii si/sau fixarea limitelor, in garantarea unor drepturi evidente, de vreme ce:

• Instantele sunt extrem de aglomerate si se incearca sistematic degrevarea acestora, dar lacunele legislative aduc un spor si mai mare de litigii
• Durata rezolvarii contestatiei – calculata de la data depunerii si pana la finalizarea fondului – este realmente de peste 6-8 luni, dintre care minim 2 luni se pierd in procedura de verificare a sesizarii – art 198-200 NCPC
• In toata aceasta perioada – de la promovarea contestatiei si pana la judecare – masura isi produce toate efectele
• In speza cui sunt cazute pagubele efective, precum: imposibilitatea de a dispune de sumele legal disponibile (cei 1/2 sau 2/3 din soldul ramas), costurile si taxele privind contestatiile la executare si/sau supendarea executarii, sau, mai grav – afectatiunea vietii, traiului debitorului prin privarea acestuia de veniturile la care are dreptul garantat?
• In toata aceasta poveste, doar doi actori „sufera”: debitorul si judecatorul. Primul pentru ca, desi garantate, drepturile sale trebuiesc constatate si cel de-al doilea pentru ca mai are inca o cauza de analizat, dosar care n-ar fi fost deloc necesar daca prevederile si limitele ar fi fost clar si fara echivoc stabilite in procedura de rutina.

Cum ar fi firesc sa se intample?

-          In primul rand sa ne vindecam de sintagma „daca este cazul”.

-          In al II-lea rand, ar fi bine daca incheierile de incuviintare a executarii ar stabili masura necesara, limitand executarea la cazurile prevazute in art. 728 NCPC. Daca executarea se solicita asupra conturilor, sa se incuviinteze poprirea numai asupra limitei prevazute in NCPC cu mentiunea ca debitorului sa nu i se interzica accesul la soldurile conturilor poprite, pentru sumele care exced acestei limite – astfel, bancile nu vor mai bloca intregul cont si nici toate sumele sau operatiile sale.

Ce se poate face pana la dreptate?

Debitorului ii ramane sarcina (n.a. nefireasca) de a solicita instantei stabilirea intinderii popririi, respectiv, aplicarea art. 728 NCPC. Insa, aceasta confirmare a dreptului sau legal stabilit, implica bani, timp si nervi. Pentru ca... birocratie.

Pana la Dumnezeu, ne mananca sfintii sau ne iarta? 

Numai bine!

Av. Alina VEZUREANU