CODUL MUNCII: FRACTIUNEA DE NORMA sau PART TIME

Intrucat am primit solicitari de la cititorii nostri sa discutam despre munca PART TIME sau fractiunea de norma, cum este aceasta definita in Codul Muncii, am reusit sa concepem un material care credem noi ca vorbeste, pe intelesul tuturor, despre ce este si ce presupune aceasta variatie a timpului de munca. Acest material a fost intocmit la solicitarea Avocatnet.ro, si il puteti vizualiza AICI, pentru ca si mai multi oameni sa se bucure de informatiile cuprinse in aceasta postare. Asa ca stati aproape de noi, ca si pana acum! Este important sa cunosti, ca sa poti preveni!

Ce inseamna, mai exact, fractiunea de norma?

Conform dispoziţiilor art. 103, din Legea 53/2003, Republicatã, fracţiunea de normã este consideratã orice scãdere din timpul normal de lucru al unui salariat cu normã de muncã comparabilã. Noţiunea de “fracţiune de normã” mai este cunoscutã şi sub numele de “timp parţial” sau PART TIME şi se întalneşte în contracte de muncã specifice, denumite „contracte de muncã cu timp parţial”, conform art. 104 din Codul Muncii, M.  Mai pe întelesul tuturor, orice numar inferior de ore lucrate raportate la durata normalã de lucru, sã spunem de 8 ore/zi, înseamnã fracţiune de normã.

Tot fracţiune de normã se considerã şi contractul de muncã care însumeaza într-o medie lunarã mai puţine ore de lucru decât orele prestate de un salariat cu normã întreagã comparabil. De exemplu, va fi fracţiune de normã şi în ipoteza în care un salariat X presteazã un numar de 8 ore de muncã/zi, dar 160 ore/lunã, fatã de salariatul Y care lucreazã 8 ore/zi, dar 40 ore/lunã. Aceastã ipotezã se regãseste in art. 103, din Legea 53/2003, M, privind Codul Muncii.

Folosim în explicaţie sintagma „comparabil”, întrucât, potrivit art. 104, alin. (3) din Legea 53/2003, M, se defineşte noţiunea de „salariat comparabil”, ca referind angajatul care presteazã într-o unitate, aceeasi muncã cu salariatul pe fracţiune de normã, însa într-o duratã normalã la nivel de unitate. Acest fapt înseamna cã, chiar daca, potrivit art. 112 din Codul Muncii, durata normalã (n.a. legal recomandatã) este de 8 ore/zi, 40 ore/sãptamânã, totuşi existã şi situaţii când durata normalã la nivel de unitate diferã – de exemplu, pot fi unitãţi angajatoare care lucreazã la „foc continuu” şi atunci durata muncii va fi de 12 ore/zi, cu 24 zile repaos, sau pot stabili ca durata normalã a muncii sã fie mai mica sau mai mare de 8 ore/zi, precum este şi cazul tinerilor angajaţi cu vârsta de pâna în 18 ani, pentru care „norma legal recomandatã” este de 6 ore/zi, 30 ore/sãptamânã. Aceasta permisiune se regãseşte în art. 115 din Codul Muncii. Însa, în toate circumstanţele, oricum ar fi distribuit timpul de munca pe zile sau pe ore, totuşi, durata normalã a muncii/lunã nu poate depaşi 40 ore/sãptamânã. Aceasta limitã este prevazutã expres în art. 120, care spune cã orice muncã prestatã în afara duratei normale legal recomandate, constituie orã suplimentarã. Prin urmare, orice tip de muncã care însumeazã o durata mai mica decât norma de muncã valabilã în acea unitate, pentru acelaşi tip de activitate, este consideratã fracţiune de normã, indiferent dacã ne raportãm la 8 ore/zi, la 6 ore/zi (cazul tinerilor pâna în 18 ani) fie la 12, sau 24 ore/zi, etc.

Limita minima si maxima a contractului PART TIME.

Având în vedere expunerea anterioarã, rezultã cã nu existã o limita minimã în stabilirea fracţiei, orice scãdere de timp lucru putând fi asimilatã timpului parţial de muncã. În alta idee, chiar şi un salariat care munceşte cu 1 ora mai putin decât salariatul comparabil dintr-o unitate, poate fi asimilat contractului pe timp parţial. Evident cã, sub aspectul limitei maxime, aceasta trebuie sã nu egaleze în timpi de muncã activitatea lucratoare a salariatului comparabil.

Care sunt elementele specifice contractului cu timp partial de munca?

Pe lânga condiţiile de validitate prevãzute în art. 17 din Codul Muncii, contractul cu timp parţial de muncã trebuie sã cuprindã, sub sancţiunea calificãrii ca normã întreagã, durata muncii şi repartizarea sa pe zile/ore, condiţiile în care se poate modifica programul de muncã (repartizarea orelor) şi, foarte important – interdicţia efectuãrii orelor suplimentare, sub condiţia, evidentã, a cauzelor de urgenţa, privite exclusiv dupã natura prevenirii accidentelor şi/sau de diminuare a riscurilor acestora sau forţa majorã. Toate aceste elemente specifice sunt prevãzute prin art. 105 din Legea 53/2003, M.

Care sunt drepturile si obligatiile salariatilor PART TIME?

Cu privire la drepturi şi obligaţii, toţi salariaţii sunt egali. Beneficiazã de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca în cazul unui contract cu normã întreaga. Întrucat Codul Muncii nu face referiri suplimentare şi/sau deosebiri între angajaţi, nici noi nu putem considera cã aceştia ar avea mai puţine şi/sau mai multe drepturi şi obligaţii comparativ cu cealaltã categorie de salariaţi. Bineînteles, totuşi, drepturile salariale vor fi calculate în concordantã cu timpul de munca efectiv lucrat. Acest principiu se regãseşte in art. 106 din Codul Muncii.

Concediul de odihna in cazul contractului cu timp partial de munca. 

Dacã pâna în anul 2005 se prevedea expres cã durata concediului cu timp parţial se acordã proporţional cu timpul de munca efectuat, prin O.U.G. 65/2005, privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 5 iulie 2005, aceastã dispoziţie a fost abrogatã. Prin urmare, la acest moment, toţi salariaţii, indiferent de timpul lucrat (integral/parţial) beneficiazã de un minim de 20 de zile lucrãtoare de concediu de odihnã/an. Singura diferentã care ramâne evidentã, între timpul parţial şi timpul comparabil este cea referind cuantumul indemnizaţiei de concediu, care se stabileşte în raport de salariul de bazã, indemnizaţiile şi/sau sporurile avute de angajat, calculate conform prevederilor art. 150, alin. (2) din Legea 53/2003, M.