Cine preia copilul dupa divort?
Practica instantelor din Romania este catre incredintarea minorului/minorilor mamei. Exista insa si situatii (evident mai rare, dar nu imposibile) ca minorii sa le fie incredintati tatalul.
In orice situatie de acest gen instantele aleg in interesul superior al copilului.
Ce inseamna "interesul superior al minorului"?
Interesul superior al minorului este o sintagma prin care se intelege - cum ii va fi mai bine copilului. In aceasta aplicare se va lua in considerare in stabilirea domiciliului ulterior al minorului anumite stari de fapt si de drept care vor fi condus la ideea de mai bine, plecand de la ideea ca mama este mai potrivita, mai constienta, mai devotata - in general, insa aceasta idee nu reprezinta intotdeauna si cea mai buna solutie.
In stabilirea interesului superior se analizeaza - prin anchete sociale - locul de viata, crestere si educare al copilului la momentul divortului, varsta, sexul, apropierea acestuia fata de un parinte sau altul, ceea ce isi doreste acesta (putand surveni si audieri ale copilului in procesul de incredintare) insa si starea materiala sau conduita evidenta a parintelui care si-l reclama.
Starea materiala nu a fost si nici nu este un element extraordinar pentru a se decide cui i-ar reveni minorul, prin urmare acest criteriu este insemnat, dar nu important, deoarece in cele mai multe situatii se decide in functie de alte conjuncturi. De exemplu: tatal este alcoolic, insa potent financiar, spre deosebire de mama, care este saraca, dar devotata, preocupata de copilul lor, balanta va inclina catre mama - ipoteza ca minorul sa fie neglijat de tatal alcoolic este mai mare decat daca ar trai cu mama.
La fel se va analiza si daca, de exemplu mama a parasit domiciliul conjugal plecand cu altcineva si a rupt legaturile cu minorul - tatal va avea toate sansele sa primeasca incredintarea minorului, dand dovada de devotament si preocupare.
Cand amandoi parintii au o conduita egala, un trai material similar, balanta se va inclina incepand de la premisa mamei, insa va conta in egala masura si dorinta copilului, atractia acestuia fata de un parinte sau altul, mediul de viata (familie extinsa, prieteni, scoala, etc), urmarindu-se in mod esential netraumatizarea minorului.
Ce trebuie sa intelegeti cand traversati un divort cu minori?
Indiferent care sunt motivele divortului vostru, trebuie sa intelegeti cel mai bine ca toata situatia dintre voi se percepe diferit de copilul vostru. Cand acesta este sugar, sau in primii ani de viata - nu intelege mare lucru. Doar realizeaza faptul ca mama/tatal nu mai stau in aceeasi casa, insa, neavand perceptia despre bine-rau, nu isi califica perceptia ca fiind buna sau rea, ceea ce il "protejeaza" de impactul emotional.
Cand minorul este mai mare - peste 5, 6 ani - deja vorbim despre un copil care stie, cunoaste si intelege ce se petrece, insa, in mintea lui lipsita de experienta vietii divortul este perceput ca o moarte a unui parinte!!
- Prin urmare este extrem de gresit sa incercati a-l manipula! El neintelegand exact motivele si insemnatatea separarii voastre le va asocia sinelui: "eu sunt vinovat de asta, pentru ca nu am fost cuminte", "tata/mama nu ma mai iubeste si de aceea pleaca", "eu raman orfan", "cum ma vor vedea alti copii?" etc. iar transpunerea aceasta va fi mai complexa cu cat varsta copilului este mai mare. Cu cat varsta lui creste, cu atat se naste si sentimentul de ura, dezaprob, inchidere in sine atat fata de cei "ramasi" cat mai ales fata de cel "plecat".
- Cand traversati un divort, protejati-va copilul amandoi! Nu incercati sa ii implementati ideile voastre, de genul: "tata nu o mai iubeste pe mama si de aceea a plecat", sau invers, sau idei de genul "tata/mama este rau si de aceea l-am gonit de acasa", "tata/mama nu te mai iubeste si de aceea a plecat", etc, etc. Va spun aceste randuri deoarece in cei 10 ani de profesie continua am intalnit zeci de cazuri de acest gen.
- Cand traversati un divort, purtati-va normal cu copilul! In masura in care varsta lui ii permite sa inteleaga - explicati-i ce inseamna, in cuvintele lui si mai ales fara a incerca sa-l atrageti de o parte sau alta si cand spun aceste lucruri ma refer si la atitudinea bunicilor asupra lui.
- In situatie de divort - nu vorbiti niciodata de rau pe celalalt in prezenta minorului, chiar daca acesta nu este in aceeasi incapere!!! - nici nu aveti idee cum, in mica lui experienta de viata si in neintelegerea lui, va asocia cuvintele de rau in reprezentarea sa proprie si veti fi uimiti sa vedeti cum se va retrage in sine si va deveni apatic o perioada insemnata de timp, dupa aceea. Curiozitatea copilului este si a fost intotdeauna un mijloc de dezvoltare, de crestere si de maturizare, prin urmare, divortul, fiind ceva nou pentru el, avand multe intrebari in sinea sa, nu va ezita niciodata sa nu traga cu urechea pe la colturi!
Povestea pensiei alimentare - sau pensia de intretinere minor.
Din experienta cu care va vorbesc - este chiar o poveste in 90% din cazuri. Divortul nu este vazut de oameni ca un proces civil - este vazut ca o sanctiune data celuilalt, ca o reparatie morala pentru o suferinta pricinuita de celalalt, ca o razbunare. Divortul nu este niciodata vazut de cei ce se despart ca o actiune judecatoreasca ci este vazut ca un razboi de orgolii, incapatanari si lupta psihologica. Aceasta perceptie creste atunci cand ajungem sa vorbim despre partaj!
Acum sa presupunem ca divortul s-a incheiat, minorul a fost incredintat celuilalt, iar noua ni s-a atribuit obligatia de sustinere financiara, pana la implinirea varstei de 18 ani a copilului, sau poate pana la 24 de ani (situatie in care copilul major alege sa isi continue studiile universitare). Acest "ajutor" material este si ramane 100% destinat bunei cresteri si dezvoltari a copilului vostru si are drept scop sa "compenseze" separatia survenita in familia voastra, prin divort, din punct de vedere material, evident.
Acesti bani - pensia alimentara - se stabileste de catre instanta, in baza legii, aceasta fiind de regula de 25% din veniturile medii cumulate in ultimele luni de parintele respectiv - pentru un copil, sau 33% pentru 2 copii, putand ajunge chiar si la 50% in cazul a mai multor copii.
In aplicarea acestor coeficienti justificarea prezentata (de 25, 33 sau 50% din venituri) este bazata pe niste normative vechi, sau foarte vechi si nu isi mai gasesc demult aplicarea in situatia noastra financiara actuala. Totodata, in stabilirea acestor cuantumuri, nu se tine seama de nevoile reale ale minorului/minorilor, existand vadite discrepante intre minorii rezultati dintr-o familie prospera sau minorii rezultati dintr-o familie cu posibilitati modeste.
Cu alte cuvinte, aceasta pensie alimentara, in 80% din cazuri, abia daca acopera un minim absolut de subzistenta! Si aici va propun un mic calcul: aveti salariul minim garantat de economie - 700 lei, 25% din 700 de lei inseamna - 175 de lei pensia/luna. Cred ca este inutil sa mai discut despre cate "poti" face pentru un copil cu acesti bani. Si totusi... sunt parinti care se sustrag de la aceasta plata si, mai rau, care aleg sa-si "vanda" veniturile catre alte persoane, inainte de terminarea divortului, de teama trista ca fostul sot/sotie ar pune mana prea mult pe averea sa. Trista amintire!
Cui ii este adresata pensia alimentara? De ce este bine sa o platim corect si la timp? De ce este bine sa nu ne sustragem de la aceasta obligatie?
Pensia alimentara, cum este ea cunoscuta in popor, este pensia copilului. Tu, ca parinte, desi divortat, esti dator sa il ajuti pe celalalt sa va creasca singur copilul, dupa divort, in aceeasi situatie financiara, sens in care, evident, micutul vostru sa nu cunoasca lipsuri.
Stim cu totii cat de greu este sa cresti un copil impreuna, dar cat de greu ar fi sa-l cresti singur? Ceea ce toti uita atunci cand este vorba de a plati acesti bani, este ca destinatia lor este catre copil si nu catre sotul/sotia care il creste! Refuzand sa va asumati aceasta obligatie, va renegati propriul copil. Refuzand sa va respectati acest angajament, contribuiti in mod indirect la deteriorarea vietii propriului copil, supunandu-l la lipsuri, griji, suparari, frustrari si cel mai important - maturizare rapida. Pentru ce? Pentru ca 90% dintre cazuri considera fie ca banii ii da celuilalt, fie ca a dat suficient, fie ca nu mai are pentru el, etc. Insa atunci cand ati decis sa aveti un copil, ati decis pentru intreaga viata! Indiferent care ar fi fost turnura ei. Evident ca exista si o psihologie a "celuilalt", insa, in fata unei vieti inocente, care nu a ales ea sa vina pe lume, niciunii dintre cei ce se eludeaza la aceasta obligatie - morala! - nu au scuza!
Nu trebuie sa uitati nicio clipa - chiar si dupa divort, chiar si daca va recasatoriti ulterior unui divort, statutul de parinte nu se schimba odata cu domiciliul sau actele de separare!
Nu trebuie sa uitati nicio clipa - chiar si dupa divort, chiar si daca va recasatoriti ulterior unui divort, statutul de parinte nu se schimba odata cu domiciliul sau actele de separare!
Si am sa ii rog pe aceia dintre voi care au trait aceasta experienta sa ne-o impartaseasca in cateva randuri, sa ne dea dreptate sau sa ne contrazica, caci poate asa, macar putin cat putem face, vor reusi sa sensibilizam, sa constientizam, sa re-invatam sa fim oameni.
Un an bun tuturor si alegeri intelepte!
Genial articol, doamna avocat! Sunt 100% de acord cu dvs, sunt o mama singura, trecuta printr-un divort acum cativa ani si DA, asa este! Divortul este un raboi al orgoliilor, al cui face mai mult rau... ma uit in urma si da, resimt si acum ura, inversunarea si dusmania ce am traversat-o. De ce degradam totul in calea noastra... Va felicit din inima si va doresc numai bine: Marieta D.
RăspundețiȘtergereM-am gandit mai bine dupa am citit articolul dumneavoastra si am luat decizia de a-mi retrage cererea de divort.As dori sa stiu daca imi pot recupera banii pe care i-am dat avocatului pentru divort?
RăspundețiȘtergereDe regula, banii achitati nu se restituie, deoarece acestia intra in contabilitate si se declara in termene bine fixate - iar sumele declarate sunt purtatoare de toate taxele si impozitele aferente. Pentru aceasta situatie trebuie sa vorbiti cu avocatul dvs.
Ștergeresuntem in aceeasi situatie si singurul lucru la care ma pot gandi este felul in care ne dam si ultima picatura din noi sa ne facem reciproc sa suferim verbal, mental dar uneori se cam uita cine este la mijloc : copilul.
RăspundețiȘtergerestim cu toti ca divortul este un razboi ce are la baza-razbunarea,a-l face sa simta si celalalt ce ai simtit tu atatea ani(lacrimi,cuvinte urate,momente de abandon).EGOISM.
RăspundețiȘtergereE adevarat ca,atunci cand exista si copii la mijloc e mult mai dureros.O persoana care dupa situatii urate,inca mai poate gandi lucid,spune mereu asa:dar copiii,cu ce sunt de vina sa treaca prin asta?
Sa gandim putin la rece.
Cei doi, sot si sotie,la inceput s-au iubit,totul a fost ok
Au coceput un copil din dragostea lor.Cu timpul au aparut neintelegeri de orice natura:ca el bea,ca e agresiv verbal sau fizic,ca e infidel,ca ea e nu stiu cum.Incep certurile cu voce ridicata,cu lacrimi.Ok.In tot acest timp copii sunt prezenti,aud,vad mama plangand,il vad pe tata iesind pe usa la o ora tarzie si venind dimineata,ori in cele mai multe cazuri,ridicand mana asupra mamei lovind-o.
Aceste mame care nu au puterea sa se apere in fata unui Hercule,cauta solutii de protejare:
-ori se intoarce la parintii ei;
-ori isi gaseste un loc de munca in italia,departe de hercule al sau(daca are acest noroc)
As dori sa aflu parea voastra;
-ce este mai bine?Copilul sa stea cu mama si tatal lui,ptr a avea familie,unde asista la situatii urate din care stim cu totii ce schimbari au in cresterea si evolutia lui ca persoana.(stim cu totii ca modelul familial are amprenta asupra dezvoltarii personalitatii copilului)
_sau sa creasca intr-un mediu linistit,fara tipete si lacrimi,cu riscul ca va fi un timp cu mama si in vacante cu tata sau invers
STATUTUL DE PARINTE NIMENI NU IL POATE SCHIMBA.PENTRU TOATA VIATA VEI RAMANE MAMA SAU TATA COPILULUI.INDIFERENT CUM AI FI ,ORI UNDE AI FI ESTI PARINTELE LUI.
lA FEL DE BINE STIM CE INSEAMNA PENSIA ALIMENTARA,CA SI ALOCATIA DE STAT.
Stim si cunoastem situatii in care unul din parintii manipuleaza copilul doar ca sa se razbune sau il foloseste ca act de rezidenta in cazul in care unul dintre parinti nu are aceesi cetatenie.
Se mai stie ca,dupa divort,incredintarea minorilor e o situatie mult delicata.Are un criteriu important:Se va urmari cu care dintre parinti are copilul un raport apropiat sau "la cine trage copilul"
Asa cum ati recunoscut cu totii,sunt parinti care manipuleaza copiii,iar ei sunt usor de "cumparat"mai trist ca azi ai ocazia sa cumperi si asistanta sociala si martori
Ca persoana autorizata in desfacerea casatoriilor,intampini aceasta dificultate in a lua o decizie importanta pentru viitorul altei persoane_COPULUL-
CRITERIILE CE AU LA BAZA INCREDINTAREA MINORILOR SUNT SUPEFICIALE
IN TRIBUNALELE DIN ROMANIA NU PREA EXISTA CABINETE DE CONSILIERE PSIHOLOGICA,UNDE SA SE PUNA ACCENT PE PROFILUL PSIHOLOGIC AL MAMEI AL TATALUI.
uRMARIM:ARE UNDE SA STEA COPILUL?ARE CE MANCA CA ARE UNUL DIN PARINTI SERVICI?AAAAAAAAAAAA.mama e in italia,"la munca",deci..................nu are relatia apropiata cu copilul,la abandonat,copilul se simte privat de mama.............
Sunt multe mame,care pentru a depasi necazurile,lipsurile,au plecat in "ITALIA"si au trimis banii acasa pentru datorii.,sa-si termine casa de construit,sau sa plateasca facultatile la copii.Ce se intampla apoi stim cu totii.
IN aceste cazuri,copiii,normal ca au un raport cu tata,ca pe mama nu au vazut-o de multi ani.Ea a trimis doar banii,iar copilul are nevoie de mama.
Tinandu-se seama de acel criteriu cu releatia copilului cu un parinte,in cazul incredintarii,cui incredintam copii?